Despre sclavie.

        Ce înseamnă sclavia? Să vedem ce spune internetul (cel pe care majoritatea îl folosește doar pentru facebook, jocuri și muzică).

        Sclavia (din latinescul medieval sclavus < slavus) desemnează condiția umană a persoanelor (sclavii) care lucrează pentru un stăpân fărăremunerație și ce nu dispun de drepturi asupra propriei persoane. Sclavii trebuie să îndeplinească toate ordinele stăpânului de la naștere sau capturare (trecerea de la libertate la sclavie) până la moarte sau eliberare (trecererea de la sclavie la libertate). Din punct de vedere istoric, sclavia înseamnă, prin definiție, negarea egalității între oameni, iar filozofic sclavii erau considerați o specie aparte și inferioară. Sclavia poate fi definită și ca o „stare de totală dependență politică, socială și economică în care este ținută o țară, o categorie socială, un individ”

      
       Acum că am lămurit semnificația cuvântului, ”să trecem la treabă”. Toți suntem niște sclavi, mai mult sau mai puțin. Depinde de starea fiecăruia dintre noi. Unii suntem sclavii banilor, alții a mașinilor, alții a lucrurilor scumpe, a fast-foodului, a femeilor, a băuturii, a țigării, etc... Unii a tuturor cele menționate mai sus.
       Aud mereu ”așa e de când mă știu viața aici”, ”nu mă pot lăsa de .... pentru că ....”. Pe bune? Chiar de asta nu renunțăm la lucrurile care ne țin în loc, care ne fac viața un chin? Hai să fim sinceri. Luăm o situație ipotetică. Ion B., om de afaceri, băgat până peste cap în păcănele. Firma lui, firmă serioasă, e mereu pe profit. El: mereu pe datorii. Se plânge la X si Y că el nu are bani, că are datorii, că nuș` ce. Soluția?! Simplu când ești observatorul. Din perspectiva ”sclavului” e altfel. Toti vrem mașini, scumpe dacă se poate. Iar când le avem ne plângem de taxe, de amenzi ( ce vrei nene dacă fuge tare?! ). Biletul la autobuz e 2 lei (asta în Iași), există tren, chiar dacă e asa aglomerat el si nu e chiar lux dar merge. (spun asta eu care sunt lipit de mașină)... 
      Ai și tu un animal de companie, cică ești stăpânul lui. Dacă ai un papagal, dimineața devreme îți dă trezirea. Ce să-i faci? Vrea mâncare? Îi dai. Vrea apă? Îi dai. Trebuie să faci ce vrea el. Nu poți să pleci în vacanță și să îl lași singur, moare. Ori nu pleci, ori plătești pe cineva să aibă grijă de el. Dacă ai un câine e altă poveste. Măcar pentru papagal nu ești nevoit să ieși afară. Trebuie plimbat câinele, trebuie să ai grijă când își face nevoile, trebuie să îi dai mâncare, trebuie să îl speli, etc. 
     Dacă nu ai, te trezești când vrei, nu stai cu grija nimănui sau a vreunui animal, lucru etc... 
     ”Abia când nu mai ai ce pierde ești liber cu adevărat.” Corect sau nu?

Gânduri de dimineaţă: Partea I

                 Treaz de la 5:30 (căci ziua bună se începe de dimineaţă), după puţină muncă, mă gândesc să scriu. Nu am mai scris de mult timp, idei s-au adunat cu carul. Încercăm...

                Când eram mai mic, credeam că lumea o să se schimbe în mai bine. Îmi spuneam că încă nu ne-am obişnuit bine cu democraţia şi de asta sunt toţi aşa. Dar s-a întâmplat invers. Dacă spui cuiva că citeşti, te ia în râs. E ceva rău în asta? E ceva normal şi ar fi de dorit ca marea majoritate a oamenilor să citească (despre cărţi vorbim aici, dar nu cele de joc). Înţeleg, eşti tânăr, simţi nevoia să te distrezi, dar nu trebuie să uităm că peste câţiva ani noi o să trebuiască să arătăm ce putem face pentru ţara asta; pentru asta trebuie să învăţăm şi să nu ne umplem "cutia ucraineană", cum obişnuia să spună un fost profesor, cu tot felul de tâmpenii. Mai trebuie să introducem acolo şi lucruri folositoare. Ne lăsăm prostiţi de alţii, nu e bine. Ar trebui să ne gândim mai mult la ce am putea face. Si putem face multe, mult mai multe decât credem uneori. 

                Apropo de citit, oare nu i-ar ajuta acest lucru pe unii să scrie mai corect? Doar întreb. Am mai scris o dată de agramaţi şi analfabeţi cu aere de "profesori". Măcar învaţă să scrii o înjurătură corect dacă altceva nu poţi. După vreo 2 ani în care am încercat să conving mai multe persoane că "mă-ta" se scrie cu cratimă, a apărut şi o melodie pe tema asta. Mai toţi o ştim. Asta e un fel de lecţie de gramatică în afara şcolii, pe care fără să o vrea, lumea a învăţat-o. Poate ar trebui mai multe astfel de lecţii. Poate ar trebui să nu îi mai copiem pe ţigani (nu am nimic cu ei), pe americani... Dacă lor le place fast-food, noi avem sarmale. Ar trebui lor să le placă sarmalele şi să se îndoape cu ele, nu noi să ne îndopăm cu ce ne bagă ei sub nas. Nu tot ce pare bun e şi sănătos. "Ei şi ce, o viaţă am." O ai, dar trăieşte-o cu cap. La 50 de ani nu vrei să umbli prin spitale, sau să dai toţi banii adunaţi în viaţă pe pastile şi tratamente. 

                Ne plângem de sărăcie, că parlamentarii sunt corupţi, dar vrea măcar unul din voi să schimbe asta? Atitudine ne trebuie, să luăm atitudine împotriva acestor lucruri, împotriva prostiei şi a inculturii. 

                Nu mă aştept să citească cineva ce scriu, dar nu se ştie niciodată. Numai bine!